Michael Jackson - The king of pop music

vineri, 26 iunie 2009



Vestea mortii lui Michael Jackson m-a lasat muta si si mi-a taiat zambetul de pe buze, lasandu-mi in suflet un oftat lung...Mi-a fost greu sa accept stirea si recunosc ca si acum tind sa cred ca e o farsa. Poate unii vor rade citind asta aici, dar, cine apreciaza muzica de calitate si cunoaste putin din istoria muzicii imi va intelege regretul pentru plecarea regelui muzicii pop de pe acest pamant, plin de rautate si oameni insetati dupa scandal si barfe inventate.
Am crescut cu muzica lui Michael Jackson, mi-aduc aminte ca n-aveam mai mult de 11 ani si deja ii stiam discografia, versurile, viata si tot ce tinea de el.
Un zambeste fata cand imi aduc aminte ca faceam economii strangand banii pe care ii primeam de la mama ca sa imi pot cumpara casetele cu muzica lui....am crescut cu el, cu muzica lui...
Imi vine in minte o melodie a lui M.J., " You are not alone"...Nu esti singur Michael, sute de mii de fani sunt acum langa tine...asa cum au fost mereu


A murit un star, s-a nascut o legenda.... With love for always in my heart!

Povestea fetei cu ochi de stele

joi, 18 iunie 2009


Cand cerul se despica-n doua, stelele cad pe pamant sa destrame intunericul si sa se ascunda in ochii ei. Sunt pasi care ratacesc pe carari de dor si munti de dorinte, farame de sperante si cioburi peste care-si intinde palma in incercarea de a gasi ceva...nici ea nu stia ce.
....era un drum pustiu pe care fata, cu ochi de stele, mai pasise candva, mana ei mai atinsese candva pomii din fata ei iar talpile ei s-au mai scufundat in pamantul ars.
Fata cu ochi de stele rataceste pe drumurile acoperite de cortina intunericului si apoi istovita de linistea din jurul ei, se ghemuieste langa pom, incolacindu-si bratele in jurul ei. Isi inchide ochii si lasa pulberea de stele sa-i lumineze sufletul, dar ochii i se umplu de lacrimi si inima ii bate cu putere, vrand parca sa evadeze dintr-un loc in care a fost tinuta prizoniera de vreme.
Fata deschide ochii, iar lacrimile ce-nneaca visele pica in ritm alert pe cioburile descoperite de palmele ei...praful se spulbera, iar fluturi de zambete, sarutari prinse-n flori si amintiri stranse de ani o-nvaluie salbatic...

FATARNICII din Giurgiu


Urmaream zilele trecute, la un eveniment local, atitudinea unor oameni proaspat numiti in functii de conducere...desi n-ar trebui, continua sa ma uimeasca rapiditatea cu care anumiti oameni se schimba odata de au mai urcat o treapta in societate.
Daca in campania electorala erau fideli liderilor formatiunii politice in care sunt inscrisi, acum si-au dat masca jos, cea de...pupaciosi in partea dorsala si si-au pus-o pe cea de oameni puternici, care au obtinut un post de conduce pe propriile forte...fortele de... partid, mon cher, caci fara ele, ar fi continuat sa zaca si acum in niste birouri infundate, fara ca cineva sa ii ia in seama....Ma-ntreb cati dintre ei stiu sa spuna macar 10% din cea e scris in proiectul de management prezentat la concurs.
Sunt specimene care din invatamant, au sarit in politica, sanatate si lista continua...au marcat banii si acum isi pun capsorul linistite pe perna, pentru ca au sa manance cea mai buna paine....cam vreo patru ani de acum incolo...

Copilul din noi

luni, 1 iunie 2009


...daca ne-am aseza la masa, fata in fata, noi cu noi, ne-am da seama ca cea mai frumoasa perioada din viata fiecaruia dintre noi a fost, COPILARIA, cand abia incepeam sa legam doua cuvinte, cand zambetul mamei ne aducea linistea, cand ne rupeam genunchii alergand pe strazi, jucandu-ne de-a v-ati-ascunsea....
Mi-aduc aminte si acum cum imi juleam genunchii, de fiecare data cand ma cataram in pomi dupa caise verzi, cum organizam spectacole in fata blocului, folosind pe post de bani pentru a cumpara bilete frunzele pomilor din jur, cum incercam pantofii si rochiile mamei...Toate sunt amintiri care ne fac sa fim mai buni intr-o lume nebuna...Cat timp pastram viu copilul din fiecare dintre noi, atunci mai avem o sansa sa fim mai buni. Nu-l lasati sa stea singur, stingher, insetat de iubire, de zambete si bucurie...Nu trebuie sa fie 1 iunie ca sa fim din nou copii, in fiecare zi putem redeveni copii, sa ne bucuram de soare, de prieteni, de mersul pe bicicleta, de role sau desene pe asfalt...Nu e o rusine sa redeveniti copii...La multi ani, dragilor!

 
Oana Alexandru - Design by: Searchopedia convertido para o Blogger por TNB