Povestea fetei cu ochi de stele

joi, 18 iunie 2009

Cand cerul se despica-n doua, stelele cad pe pamant sa destrame intunericul si sa se ascunda in ochii ei. Sunt pasi care ratacesc pe carari de dor si munti de dorinte, farame de sperante si cioburi peste care-si intinde palma in incercarea de a gasi ceva...nici ea nu stia ce.
....era un drum pustiu pe care fata, cu ochi de stele, mai pasise candva, mana ei mai atinsese candva pomii din fata ei iar talpile ei s-au mai scufundat in pamantul ars.
Fata cu ochi de stele rataceste pe drumurile acoperite de cortina intunericului si apoi istovita de linistea din jurul ei, se ghemuieste langa pom, incolacindu-si bratele in jurul ei. Isi inchide ochii si lasa pulberea de stele sa-i lumineze sufletul, dar ochii i se umplu de lacrimi si inima ii bate cu putere, vrand parca sa evadeze dintr-un loc in care a fost tinuta prizoniera de vreme.
Fata deschide ochii, iar lacrimile ce-nneaca visele pica in ritm alert pe cioburile descoperite de palmele ei...praful se spulbera, iar fluturi de zambete, sarutari prinse-n flori si amintiri stranse de ani o-nvaluie salbatic...