Iubire si Negare - partea 1

miercuri, 29 aprilie 2009

Deceptia intr-o relatie de durata nu este nicidecum o simpla pasa de suparare care poate trece peste noapte odata ce ai pus capul pe perna.
Daca esti ranit, suferinta te urmeaza dincolo de inconstient si visele sunt tulburate de amintiri. Exista o veche vorba care spune ca “ somnul e un sfetnic bun”., nu este cazul si cand o persoana este deceptionata.
Fiecare zi fara persoana pe care o iubesti te apasa, aerul e prea greu sa-l respiri, soarele e prea puternic sa il privesti si fiecare gand care ti-l aduce in minte te face sa resimti fizic dorul si durerea pierderii persoanei iubite.
O deceptie poate aduce schimbari in personalitatea celui care sufera, iar singuratatea nu face altceva decat sa agraveze starea in care se afla.
Suferinta poate depasi de cele mai multe ori limita normalului, el/ea ajunge sa vorbeasca de unul singur in casa, sa intrebe si sa-si raspunda singur, sa priveasca poze, lucruri, care ii aduc aminte de ea/el, sa vizezi privind pozele ca faci dragoste cu acea persoana….Sunt stari pe care cei care trec printr-o deceptie le traiesc.
Fiecare individ sufera in felul lui, nu toti ne trezim la realitate cand cere celalalt sa I se mai dea o sansa, pentru ca ratiunea si sentimentele nu merg pe acelasi drum…
Dupa zile, saptamani de suferinta, de nebunie, iti ridici privirea si ti-o fixezi pe un alt el, o alta ea, care crezi ca iti poate alina suferinta. O iubire pasionala, o iubire in care a existat si suferinta dar si lupta pentru fericire, nu se poate sterge cat ai pocni din degete.Amagirea ca ai scapat de sentimente, ca esti ok si ca o iei de la capat se poate strecura usor in mintea unui om labil sentimental.
Ce te faci daca acel el sau acea ea se intoarce, si iti spune ca vrea sa-ti vorbeasca, sa iti spuna suferinta lui/ei, sa iti explice ca n- putut simti atunci ce ai cerut cu disperare, ca avea nevoie de un timp sa ierte greselile, suferinta pe care i-ai produs-o si tu candva?
Pai ori nu vrei sa o vezi pentru ca iti trezeste sentimente si ti-e teama sa le lasi sa iasa la suprafata sau o vezi/il vezi, asculti si ierti…
Ce faci cu cea sau cel care a aparut in viata lui/ei. Te poti preface ca nu conteaza, ca nu exista….e drept ca nu are nimic in plus fata de tine, ba chiar are multe minusuri….tu ai ani in doi, nopti de amor pasional, mangaieri, certuri, impacari….Ce are el/ea?
Oamenii pot renunta la demnitate, la orgoliu, pot renunta la ei cand suferinta le stapaneste corpul ca un virus pe care nu-l poti opri sa se multiplice in sange.
Nu toti suferim la fel, in acelasi moment, dar cand exista iubire, te intorci la celalalt si ii ierti, il ierti si incerci sa ii acorzi o sansa, o iei de la cap incet, ca un copil…
[…]

Rugaciune!

joi, 16 aprilie 2009

O femeie imbracata saracacios, cu o privire de om invins, a intrat intr-o zi intr-o bacanie. S-a apropiat de stapanul magazinului intr-un mod foarte umil l-a intrebat daca nu ar putea sa-i dea si ei pe datorie cateva alimente. I-a explicat cu glas usor ca sotul ei era foarte bolnav si ca nu putea munci, si ca aveau si sapte copii, care trebuiau hraniti. Bacanul, a privit-o de sus si i-a cerut sa paraseasca imediat magazinul sau. Avand insa in gand nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus: Va rog, domnule, o sa va aduc banii inapoi de indata ce voi putea. Bacanul insa ii spuse ca nu-i poate da pe datorie, pentru ca nu are credit deschis la magazinul sau. Langa tejghea se mai afla inca un client, care a auzit discutia dintre cei doi. Clientul facu cativa pasi inainte si ii spuse bacanului ca o sa acopere el costurile pentru orice are aceasta femeie nevoie pentru familia sa. Bacanul raspunse parca in sila: Ai o lista cu cumparaturile de care ai nevoie? Louise a raspuns: Da, domnule. O.K, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si eu o sa-ti dau marfa de aceeasi greutate cu lista dumitale. Louise, ezitand o clipa, cu privirea in jos, baga mana in geanta si scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva in graba. Apoi puse cu grija biletelul pe cantar, cu privirea tot aplecata. Ochii bacanului si ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cantarul statea inclinat in partea cu hartia. Bacanul, privind la cantar, s-a intors usor catre client si ii spuse mormaind: Nu-mi vine sa cred! Clientul a zambit, iar bacanul a inceput sa tot puna pe cantar alimente. Cantarul tot nu se echilibra, asa incat acesta tot punea pe el alimente, din ce in ce mai multe, pana cand pe cantar nu a mai incaput nimic. Bacanul sedea privind cu dezgust. In fine, smulse bucatica de hartie de pe cantar, si o privi cu mare uimire. Nu era vorba de o lista de cumparaturi, ci era o rugaciune, care spunea asa: "Iubite Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le pun in mainile Tale." Bacanul ii dadu femeii alimentele si privea in continuare tacut, inmarmurit. Femeia ii multumi si pleca din magazin. Celalat client ii dadu bacanului o hartie de 50 de dolari si ii spuse: A meritat toti banii! Numai Dumnezeu stie ce greutate are o rugaciune. PUTEREA UNEI RUGACIUNI: Cand veti primi acest mesaj, sa spuneti o rugaciune. Doar atat trebuie sa faceti. Opriti-va chiar acum si spuneti o rugaciune de multumire pentru norocul pe care il aveti in viata. Apoi va rog trimiteti mesajul acesta catre toti prietenii si rudele voastre. Eu cred ca daca trimiteti aceasta marturisire cu o rugaciune cu credinta, veti primi tot ceea ce aveti nevoie ca Domnul sa aduca in viata voastra si a familiei voastre. Asadar, draga inima, increde-te in Dumnezeu pentru a-i vindeca pe cei bolnavi, pentru a-i hrani pe cei infometati, pentru a le da haine si adapost celor ce nu au ceea ce avem noi. Amin. Trimiteti, va rog, acest mesaj si altora. Rugaciunea este cel mai bun dar pe care il putem primi pe gratis. Nu e cu nicio plata, dar aduce o mare rasplata

Sarbatori cu liniste si bucurie!

marți, 14 aprilie 2009

De Sfintele Pasti va doresc tuturor sa aveti sufletul deschis, sa fiti mai buni si sa impartiti zambete celor din jur. Iepurasul sa va aduca belsug in casa si liniste in familie.

Un Paste fericit tuturor, oriunde ati fi!

Cu drag, pentru toti cei care au intrat chiar si pentru 1 secunda pe acest blog!

Oana

Scrisoare pentru tata,

joi, 9 aprilie 2009

Ma asez in fata laptopului si mangai incet tastele.....nu stiu de unde sa incep...si cum sa scriu....a trecut atat de mult timp si totusi atat de putin....Se apropie Pastele, tata, si va fi din nou o sarbatoare trista....o sarbatoare fara tine....

Cateodata am impresia ca te uit si ma sperii....ma agat de amintiri si alerg in sufletul meu ca sa te regasesc....inchid ochii si te vad, din nou...puternic, carismatic, bland...Vin iar Floriile, tata, si va fi iar Paste...ce sarbatoare goala...

Imi asez capul in palme si inchid ochii...ma pierd in visare si ma regasesc pe un drum neted, cu pomi verzi de jur imprejur...miroase a cozonaci si cornulete....si aud muzica, o muzica melodioasa, dar parca nu-i o melodie obisnuita....nu, nu-i o melodie....e, e rasul meu si al tau....e ultimul paste petrecut impreuna...Te vad si acum, tu si vesta lucrata de bunica, soba calda si motanul care te adora...iar intr-un colt pe masa, un cos cu oua rosii....Le ciocneam pe toate ca vedem cine e mai tare :))....Clipesc o data si pomii se scutura, masa e goala....ramane doar zgomotul unui telefon, un telefon la care nu vreau sa raspund...si insista, insista si raspund...E vocea ta care-mi promite ca vom incondeia din nou oua si ca vom framanta iar cozonacii bunicii, ca va fi iar un paste-n doi....

Dar n-au mai fost nici oua incondeiate, nici cozonaci si n-ai mai fost nici tu....De ani, doar eu aduc lumina...insa n-o mai aduc in casa bunicii, ti-o aduc tie pe o piatra rece si ma rog sa-ti lumineze calea...

Acum va fi iar Paste tata, un Paste trist si gol...ouale rosii vor sta in cos iar cozonacul va ramane intreg....Am sa iau iar Lumina si am sa vin iar sa-ti luminez intunericul....Va fi PASTE iar, tata.....

Pasi si amintiri...

marți, 7 aprilie 2009

Ieri am plecat pe jos acasa de la serviciu...era atat de cald, atat de mult soare....caldura pe care am asteptat-o ca un copil ce n-are stare cand stie ca mama i-a cumparat o jucarie noua. Mi-am lasat pasii sa vorbeasca, sa spuna pamantului trairile din mine...atat de multe stranse intr-un omulet, pana la urma. Am privit cerul si m-am bucurat de fiecare particica din el, am tras aer in piept si m-am invaluit de parfumul pomilor proaspat infloriti. Ce lucruri banale, vor spune unii, insa eu am constatat cu tristete ca am uitat sa ma bucur de ele....Cateodata am impresia ca nu ma mai regasesc, ca m-am tapetat si eu cu rautatea, frustrarile si nemultumirile celor din jur. Mi-am pastrat insa o portita care ma readuna. O portita dincolo de care regasesc amintirile copilariei....zilele in care eu si tata jucam carti, cu incercarile mele esuate de a-l bate la septica, dupa-amiezile cand tot cu tata pandeam marul vecinei, ca sa-l atacam si ne bucuram mai apoi de aroma dulce a fructelor verzi....de plimbarile in parc cu buna mea prietena din liceu, de ceea ce insemna pana la urma AMINTIRI, amintiri fara de care ne-am pierde in nebunia cotidiana.
Am sa mai merg pe jos de fiecare data cand voi simti ca ma pierd....

O pasiune, o indemanare

duminică, 5 aprilie 2009

Zilele trecute am avut bucuria de a ma reintalni din nou cu senzatia produsa de zgomotul cartusuului tras la tinta, de libertatea data de poligon si de tacerea unei arme, poate nu atat de puternica dar, tocmai buna sa te faca sa te simti stapanul ei...
Dupa trei ani, am pus din nou mana pe arma...M-am bucurat si mi-a trezit amintiri placute. Prima data cand am tras cu un pistol a fost in urma cu trei ani, cand am participat ca jurnalist la Cupa Presei la Tir organizata de Jandarmeria Romana in baza sportiva din Baneasa. Mi-aduc aminte ca nici nu stiam sa tin bine pistolul :)) Prietenii mei jandarmi m-au invatat atunci scurt si cuprinzator ce inseamna o arma, pozitii de tragere, cum se ia linia de ochire ca sa nu tragi in boscheti :P, si alte cateva lucruri care s-au dovedit de un real folos pentru mine....Era un lucru nou pentru mine, eram atat de curioasa si am absorbit toate informatiile pe care le-am primit....M-am antrenat la rece, in fata unor tinte imaginare, cu un pistol cu incarcator gol ca sa" invat sa manui lin tragaciul"- formularea asta m-a amuzat intotdeauna dar e cat se poate de reala...un tragaci trebuie manevrat cu rabdare, in nici un caz bruscat....
In ziua competitiei ma simteam pregatita si sustinuta de cei din jurul meu, insa undeva pastram o doza de teama pentru ca as putea sa dau gres din cauza emotiilor.
Peste 100 de jurnalisti din presa locala si nationala au umplut poligonul de tragere, unii familiarizati cu procesul de tragere altii din contra....Mi-aduc aminte ce echipa puternica am facut atunci cu Cosmin, colegul si prietenul meu bun....Impreuna am facut o figura buna si am castigat locul 1 pe tara....Doamne ce nebunie....
Acum, la trei ani dupa aceasta experienta am revenit intr-un loc in care simt ca ma regasesc...poligonul de tragere, tot la o cupa a presei la tir, organizata de aceasta data de Inspectoratul Judetean de Jandarmi Giurgiu. Cu un ajutor prietenos care mi-a readus in minte cateva amanunte am simtit ca pot chiar si acum dupa atata timp in care n-am mai tras. Am luat 41 de puncte si m-am clasat pe locul 2. Sunt multumita de punctaj pentru ca mi-am confirmat faptul ca si dupa o pauza lunga pasiunea mea si indemanarea au continuat sa existe. Indiferent de faptul ca a fost un jandarm langa mine, mana mea a tinut arma si degetul meu a apasat pe tragaci asa ca punctele sunt meritate. Dincolo de orice premiu castigat, pentru mine ramane pasiunea si dragostea pentru tir. O senzatie pe care nu o poti compara si pe care n-o poti explica...Si pana la urma ce rost ar mai avea daca ai sta sa o explici...

Stele, Luna si Cer

joi, 2 aprilie 2009

Sunt pasi care se pierd in noapte si se regasesc la granita dintre preconstient si subconstient....sunt maini care se framanta si se ranesc cu atingeri de gheata, sunt ochii care tulbura vise si se inneaca in lacuri de lacrimi....Sunt EU care ma-npiedic de farame de stele si mormane de fulgere...esti TU care te ascunzi printre aripi de fluturi si ma chemi cu vraja iubirii.

Ma pierd in amagiri si cuvinte si ma regasesc in ochii tai, ma topesc pe buzele tale si exist alimentata de tine...Se cheama IUBIRE...As renunta la tine, asa cum merii renunta la fructele verzi vara, asa cum cerul trimite ploaia si soarele intalneste luna, dar ce-ar fi pomii fara fructe, cerul fara stele si pamanul fara ploaie....cum as fi EU fara TINE....