O pasiune, o indemanare

duminică, 5 aprilie 2009

Zilele trecute am avut bucuria de a ma reintalni din nou cu senzatia produsa de zgomotul cartusuului tras la tinta, de libertatea data de poligon si de tacerea unei arme, poate nu atat de puternica dar, tocmai buna sa te faca sa te simti stapanul ei...
Dupa trei ani, am pus din nou mana pe arma...M-am bucurat si mi-a trezit amintiri placute. Prima data cand am tras cu un pistol a fost in urma cu trei ani, cand am participat ca jurnalist la Cupa Presei la Tir organizata de Jandarmeria Romana in baza sportiva din Baneasa. Mi-aduc aminte ca nici nu stiam sa tin bine pistolul :)) Prietenii mei jandarmi m-au invatat atunci scurt si cuprinzator ce inseamna o arma, pozitii de tragere, cum se ia linia de ochire ca sa nu tragi in boscheti :P, si alte cateva lucruri care s-au dovedit de un real folos pentru mine....Era un lucru nou pentru mine, eram atat de curioasa si am absorbit toate informatiile pe care le-am primit....M-am antrenat la rece, in fata unor tinte imaginare, cu un pistol cu incarcator gol ca sa" invat sa manui lin tragaciul"- formularea asta m-a amuzat intotdeauna dar e cat se poate de reala...un tragaci trebuie manevrat cu rabdare, in nici un caz bruscat....
In ziua competitiei ma simteam pregatita si sustinuta de cei din jurul meu, insa undeva pastram o doza de teama pentru ca as putea sa dau gres din cauza emotiilor.
Peste 100 de jurnalisti din presa locala si nationala au umplut poligonul de tragere, unii familiarizati cu procesul de tragere altii din contra....Mi-aduc aminte ce echipa puternica am facut atunci cu Cosmin, colegul si prietenul meu bun....Impreuna am facut o figura buna si am castigat locul 1 pe tara....Doamne ce nebunie....
Acum, la trei ani dupa aceasta experienta am revenit intr-un loc in care simt ca ma regasesc...poligonul de tragere, tot la o cupa a presei la tir, organizata de aceasta data de Inspectoratul Judetean de Jandarmi Giurgiu. Cu un ajutor prietenos care mi-a readus in minte cateva amanunte am simtit ca pot chiar si acum dupa atata timp in care n-am mai tras. Am luat 41 de puncte si m-am clasat pe locul 2. Sunt multumita de punctaj pentru ca mi-am confirmat faptul ca si dupa o pauza lunga pasiunea mea si indemanarea au continuat sa existe. Indiferent de faptul ca a fost un jandarm langa mine, mana mea a tinut arma si degetul meu a apasat pe tragaci asa ca punctele sunt meritate. Dincolo de orice premiu castigat, pentru mine ramane pasiunea si dragostea pentru tir. O senzatie pe care nu o poti compara si pe care n-o poti explica...Si pana la urma ce rost ar mai avea daca ai sta sa o explici...