Povestea fetei cu ochi de stele II

marți, 8 decembrie 2009

Imbracata in licariri si adieri, noaptea se lasa peste gandurile, ochii si sufletul fetei cu ochii de stele.Cerul o-nveleste iar luna o saruta pe frunte,lasand-o cuprinsa in vis...un vis din care se trezeste oftand, cuprinsa de dor si strange in brate perna de flori, in care spera sa regaseasca parfumul lui.
Pasii-i sunt goi la fel ca si palmele care nu simt caldura chipului lui...buzele-i sunt seci, caci sarutarile nu-s, iar stelele din ochii ei s-au acoperit de nori de dor.
Rataceste cu gandul, se pierde in dorinte si istovita de singuratatea noptii, isi aseaza capul pe perna de flori...
Inchide ochii si deschide poarta amintirilor...Aude o voce dulce, departe de a fi a singuratatii si alearga, alearga sa o gaseasca, pentru ca stie ca acolo unde e vocea...e linistea si nebunia ei...Pe scena visului,fata cu ochi de stele il gaseste...Se topeste in bratele lui, insetata dupa un sarut si-i priveste ochii-n care se oglindeste ea. Palmele lor danseaza,iar trupul ei freamata in bratele lui...Stelele din ochii ei se aprind iar inimile lor canta...pe scena visului.E visul ei...care se clatina de realitate{...}Fata cu ochi de stele se trezeste si-l cauta...e doar ea, luna si perna de flori...